Cine are dreptul la naturalizare după 10 ani
Naturalizarea (cittadinanza per naturalizzazione) este reglementată de legea nr. 91 din 1992. Pentru cetățenii statelor din afara Uniunii Europene — categorie din care fac parte și cetățenii ucraineni — cerința de bază sună astfel: zece ani de rezidență legală și neîntreruptă în Italia. Este cea mai frecventă cale pentru cei care au venit să lucreze, să se reunească cu familia ori să studieze, iar apoi s-au stabilit în țară pe termen lung.
Este important de înțeles că cei zece ani nu se calculează „de la prima intrare pe teritoriu”, ci reprezintă zece ani de rezidență legală documentată, cu permis de ședere valabil și cu înregistrarea oficială la domiciliu. Ziua în care v-ați înscris pentru prima dată în registrul locuitorilor comunei (residenza anagrafica) este, de fapt, punctul real de pornire a calculului.
Pentru alte categorii legea prevede termene reduse, iar acestea merită cunoscute pentru a nu aștepta degeaba:
- 4 ani — pentru cetățenii statelor din Uniunea Europeană care locuiesc legal în Italia;
- 5 ani — pentru apatrizi (apolidi) și pentru refugiații recunoscuți conform Convenției de la Geneva;
- 3 ani — pentru străinii al căror tată, mamă sau ascendenți direcți (bunic, bunică) au fost cetățeni italieni prin naștere, precum și pentru cei născuți pe teritoriul Italiei;
- 10 ani — termenul universal pentru ceilalți cetățeni ai statelor terțe, inclusiv cetățenii ucraineni.
Separat se situează naturalizarea prin căsătorie cu un cetățean italian (cittadinanza per matrimonio): este o altă procedură, cu alte termene (doi sau trei ani, în funcție de existența copiilor și de locul de reședință) și cu reguli proprii. În acest articol ne concentrăm tocmai pe calea clasică a celor zece ani, care nu depinde de statutul familial.
Sfatul avocatului. Înainte de a număra cei zece ani, reconstituiți-vă istoricul de migrație: copiile tuturor permiselor de ședere, datele de eliberare și de prelungire, adeverințele din registrul locuitorilor. Un singur gol de câteva luni între expirarea vechiului permesso di soggiorno și depunerea cererii pentru unul nou poate anula continuitatea — iar prefectura va observa acest lucru.
Continuitatea rezidenței și residenza anagrafica
Conceptul-cheie al întregii proceduri este continuitatea rezidenței legale. Nu este suficient să fi locuit efectiv în Italia zece ani; este necesar ca acești ani să fie confirmați prin două linii documentare paralele: un permis de ședere valabil și o înregistrare neîntreruptă a residenza anagrafica în registrul locuitorilor comunei (anagrafe).
Ce este residenza anagrafica și de ce hotărăște totul
Residenza anagrafica este înregistrarea oficială a domiciliului dumneavoastră în comună. Pe baza ei prefectura calculează anii. Dacă ați locuit fizic în Italia, dar nu erați înregistrat, aceste perioade, în cel mai bun caz, nu vor fi luate în calcul, iar în cel mai rău caz vor fi interpretate ca o ruptură de continuitate. De aceea, istoricul residenza trebuie să fie continuu, fără „găuri”.
Vă puteți verifica istoricul de înregistrare solicitând la comună adeverința certificato storico di residenza — aceasta arată toate perioadele și adresele de înregistrare. Tocmai ea este cerută de prefectură și tot ea scoate la iveală problemele ascunse.
Ieșirile din țară și întreruperile temporare
Deplasările scurte — concediul, deplasarea în interes de serviciu, vizita la familie în Ucraina — nu întrerup continuitatea, dacă v-ați păstrat residenza și permisul valabil. În schimb, o absență îndelungată, mai ales dacă a dus la anularea înregistrării de către comună (cancellazione anagrafica), poate deveni o problemă: comuna are dreptul să radieze o persoană din registru dacă aceasta nu locuiește efectiv o perioadă îndelungată la adresa indicată.
- păstrați un permis de ședere valabil, fără întârzieri între prelungiri;
- nu permiteți radierea din registru din cauza absenței efective;
- dacă vă mutați în interiorul Italiei, efectuați la timp cambio di residenza, ca să nu apară un gol;
- păstrați dovezile locuirii reale: contracte de închiriere, facturi la utilități, contracte de muncă.
Titularii de permesso di soggiorno UE per soggiornanti di lungo periodo (fostul „permis de rezident permanent UE”) au un statut mai stabil, dar acesta, în sine, nu scurtează termenul de zece ani pentru naturalizare.
Cerințele de venit din ultimii trei ani
Al doilea pilon al întregii cereri este un venit suficient și stabil. Statul vrea să se asigure că noul cetățean este independent din punct de vedere economic și nu va deveni o povară pentru sistemul de asistență socială. De aceea nu se verifică întreaga perioadă de zece ani, ci ultimii trei ani fiscali care preced depunerea cererii.
Ce praguri orientative se aplică
Pragurile de venit sunt legate istoric de nivelurile de scutire de la participarea la cheltuielile de sănătate. Limitele orientative, aplicate frecvent în practică, sunt următoarele:
- aproximativ 8 263 de euro pe an — pentru solicitantul fără persoane în întreținere;
- aproximativ 11 362 de euro pe an — dacă în întreținere se află soțul/soția (fără alte persoane);
- plus aproximativ 516 euro pentru fiecare copil sau altă persoană aflată în întreținere.
Aceste cifre sunt un reper, nu un tarif rigid pentru fiecare an în parte: prefectura evaluează imaginea de ansamblu pe cei trei ani. Totuși, logica este simplă: cu cât familia aflată în întreținere este mai numeroasă, cu atât mai ridicat trebuie să fie venitul declarat.
Al cui venit se ia în calcul
Acesta este unul dintre cele mai utile aspecte ale procedurii. Se evaluează venitul întregului nucleu familial (nucleo familiare), nu doar cel al solicitantului. Adică, dacă dumneavoastră câștigați puțin, dar soțul sau soția are un venit stabil, venitul familial cumulat poate acoperi pragul necesar. Acest lucru salvează familiile în care lucrează doar unul dintre soți.
Venitul se dovedește cu declarațiile fiscale pe trei ani — Modello Unico (astăzi Modello Redditi) sau Modello 730 — precum și cu Certificazione Unica (CU) de la angajator. Pentru liber-profesioniști și titularii de partita IVA se ia în calcul venitul net declarat, nu cifra de afaceri.
Sfatul avocatului. Cea mai frecventă greșeală financiară este „prăbușirea” venitului într-unul dintre cei trei ani (de exemplu, din cauza schimbării locului de muncă, a concediului de creștere a copilului sau a unei perioade de șomaj). Dacă un an este mai slab, compensați-l cu venitul soțului/soției sau așteptați până când trei ani consecutivi arată o imagine stabilă. A depune cererea „la noroc” cu un an slab este calea directă spre diniego.
Certificatul de limbă italiană B1
Din decembrie 2018, cunoașterea limbii italiene la nivelul B1 conform Cadrului european comun de referință (CEFR) este o condiție obligatorie pentru naturalizare. Declarația „știu limba” nu este suficientă — este necesar un certificat oficial, care se anexează la cerere încă din etapa depunerii.
Ce certificate se acceptă
Statul recunoaște documente de două tipuri. În primul rând, certificatele de la cele patru organisme de certificare acreditate:
- CILS — Università per Stranieri di Siena;
- CELI — Università per Stranieri di Perugia;
- PLIDA — Società Dante Alighieri;
- Certificazione „Roma Tre” — Università degli Studi Roma Tre.
În al doilea rând, se acceptă diploma de absolvire a unei școli italiene sau a unui curs recunoscut printr-o convenție cu universitățile menționate. Important: certificatul de nivel A2, eliberat pentru obținerea permesso UE per soggiornanti di lungo periodo, nu este valabil pentru cetățenie — este nevoie tocmai de nivelul B1.
Cine este scutit de examen
Nu toți sunt obligați să susțină examenul. Sunt scutite de cerința certificatului, printre altele, persoanele care au semnat accordo di integrazione și i-au îndeplinit condițiile, precum și cei care dețin o diplomă de studii obținută într-o instituție de învățământ italiană. Totuși, majoritatea solicitanților — în special cei care și-au făcut studiile în străinătate — vor trebui să susțină examenul și să obțină din timp documentul B1, deoarece fără el cererea nici nu va fi luată în examinare.
Dosarul complet de documente
Cererea de cetățenie nu înseamnă un singur formular, ci un întreg dosar, în care fiecare document trebuie să fie actual, corect întocmit și, la nevoie, tradus și legalizat. Lipsa unei singure hârtii înseamnă blocarea procedurii. Lista orientativă este următoarea:
- Certificatul de naștere (atto di nascita), eliberat în Ucraina, cu apostilă și traducere oficială în italiană, legalizată corespunzător;
- Cazierul judiciar din țara de origine (certificato penale) — din Ucraina și din toate țările în care ați locuit după împlinirea vârstei de 14 ani, tot cu apostilă și traducere;
- Cazierul judiciar din Italia — certificato del casellario giudiziale și certificato dei carichi pendenti (privind lipsa proceselor penale în curs);
- Permisul de ședere valabil (permesso di soggiorno) și versiunile anterioare ale acestuia, ca dovadă a continuității;
- Adeverința de rezidență (certificato storico di residenza), care confirmă continuitatea de zece ani;
- Declarațiile fiscale pe ultimii trei ani (Modello Redditi / 730, CU);
- Certificatul de limbă italiană nivel B1;
- Chitanța de plată a taxei de 250 de euro și timbrul marca da bollo de 16 euro;
- Pașaportul valabil și codice fiscale.
Legalizarea și traducerile: unde se fac cele mai multe greșeli
Documentele eliberate în Ucraina necesită apostilă (Ucraina este parte la Convenția de la Haga) și traducere oficială în italiană. Traducerea trebuie efectuată și legalizată așa cum cere partea italiană: de regulă, este vorba de o traducere autorizată (traduzione giurata / asseverata) la tribunal sau de o traducere legalizată prin consulat. Traducerile făcute pe cont propriu sau nelegalizate nu sunt acceptate.
Sfatul avocatului. Cazierele judiciare și adeverințele de componență a familiei au o valabilitate limitată — de obicei șase luni. Nu le solicitați prea devreme: dacă procedura se prelungește, prefectura poate cere o versiune „proaspătă”. Alcătuiți dosarul astfel încât documentele „perisabile” să fie obținute ultimele, chiar înainte de depunere.
Cum și unde se depune cererea: portalul și termenele
Cererea de naturalizare se depune exclusiv online, prin portalul Ministerului de Interne (Ministero dell'Interno). Cererile pe hârtie nu mai sunt acceptate la prefectură. Procedura este pas cu pas, iar la fiecare etapă contează precizia.
Etapele depunerii
- înregistrarea pe portalul Ministerului de Interne pentru depunerea cererilor de cetățenie și crearea contului personal;
- completarea formularului online și încărcarea tuturor scanurilor documentelor din dosar;
- plata taxei de 250 de euro și atașarea chitanței;
- trimiterea cererii și obținerea numărului de protocol (numero di protocollo) — din acest moment începe oficial calculul termenului de examinare;
- convocarea la prefectură pentru verificarea originalelor și, la nevoie, completarea documentelor.
Cât durează examinarea
Legea stabilește un termen maxim de examinare de 24 de luni de la data depunerii, care poate fi prelungit până la 36 de luni. În practică, termenele diferă în funcție de volumul de lucru al fiecărei prefecturi, dar este bine să planificați exact pe doi-trei ani. În acest interval, dosarul dumneavoastră trece prin mai multe faze: verificarea completitudinii, solicitări către alte instituții (poliția, structurile de securitate), emiterea deciziei.
Puteți urmări evoluția cererii în contul personal de pe portal. Dacă prefectura constată lipsa unui document, trimite o solicitare (richiesta di integrazione), iar pentru răspuns se acordă un timp limitat. A rata o astfel de solicitare înseamnă a risca refuzul pe motiv de dosar incomplet.
După o decizie favorabilă, primiți decretul de acordare a cetățeniei. Ultimul pas este depunerea jurământului de credință față de Republică (giuramento) la comună, în termen de șase luni de la notificarea decretului. Cetățenia intră în vigoare din ziua următoare depunerii jurământului.
Motivele tipice de refuz (diniego) și cum le eviți
Refuzul (diniego) nu este o sentință, poate fi contestat, dar este cu mult mai bine să nu îl primești deloc. Să analizăm cele mai frecvente motive pentru care prefecturile resping cererile și cum te poți proteja de fiecare.
1. Ruperea continuității rezidenței
Cea mai frecventă cauză. Un permesso di soggiorno expirat, radierea din residenza, o „gaură” în înregistrare — toate acestea sunt interpretate ca o întrerupere a termenului de zece ani. Soluția: solicitați din timp certificato storico di residenza și verificați fiecare an. Dacă există un gol, uneori este oportun să așteptați până când cei zece ani neîntrerupți se acumulează după perioada problematică.
2. Venit insuficient sau instabil
Venit sub prag măcar într-unul dintre cei trei ani, venituri „la gri” fără declarare, șomaj îndelungat. Soluția: luați în calcul venitul cumulat al nucleului familial, declarați totul oficial și depuneți cererea atunci când trei ani consecutivi arată o imagine stabilă.
3. Probleme cu cazierul și cu securitatea
Existența condamnărilor, a proceselor penale în curs (carichi pendenti) sau un aviz negativ al serviciilor de securitate. Chiar și încălcările administrative de o anumită gravitate pot influența. Soluția: obțineți din timp certificato del casellario giudiziale și carichi pendenti, evaluați riscurile împreună cu un avocat înainte de depunere.
4. Vicii formale ale dosarului
Lipsa apostilei, traducere incorectă, adeverințe expirate, neconcordanța datelor din documente (scriere diferită a numelui, a datelor). Soluția: traduceri autorizate, adeverințe actuale, verificarea transliterării numelui în toate documentele.
Ce faci după un refuz
Dacă totuși ați primit refuzul, acesta poate fi contestat la tribunalul administrativ (TAR) în termenul stabilit — de regulă 60 de zile. În multe cazuri refuzul este anulat, dacă a fost insuficient motivat sau s-a bazat pe o formalitate care poate fi remediată. De aceea, citiți cu atenție partea de motivare a deciziei: acolo se indică exact ce anume nu a fost pe placul prefecturii.
Întrebări frecvente
Pot să păstrez cetățenia ucraineană după obținerea celei italiene?
Italia admite cetățenia multiplă și nu cere renunțarea la pașaportul anterior. Chestiunea păstrării cetățeniei ucrainene este reglementată de legislația ucraineană, așa că acest aspect merită clarificat în raport cu normele în vigoare din Ucraina.
Se iau în calcul anii de studii universitare în termenul de zece ani?
Da, dacă pe parcursul studiilor ați avut un permis de ședere valabil și erați înregistrat în residenza anagrafica. Ceea ce contează este rezidența legală și documentată, nu scopul ei — studii, muncă sau reîntregirea familiei.
Venitul meu este mic, dar soția câștigă bine. Este suficient?
Da, se evaluează venitul cumulat al nucleului familial (nucleo familiare). Dacă împreună acoperiți pragul pentru o familie de componența respectivă în ultimii trei ani, este suficient. Tocmai de aceea multe familii depun cererea sprijinindu-se pe venitul soțului/soției care câștigă mai mult.
Trebuie să dau examenul de italiană dacă am deja un certificat A2?
Da. Certificatul A2, obținut anterior pentru permesso UE per soggiornanti di lungo periodo, nu este acceptat pentru cetățenie. Este nevoie de un document separat de nivel B1 de la unul dintre cele patru organisme acreditate (CILS, CELI, PLIDA, „Roma Tre”).
Cât durează cu adevărat întreaga procedură?
De la depunere până la jurământ, este realist să planificați doi-trei ani: legea stabilește un maxim de 24 de luni, cu posibilitatea prelungirii până la 36. Plus timpul necesar pregătirii dosarului — colectarea adeverințelor, apostilele, traducerile, examenul B1 — încă câteva luni pe care merită să le prevedeți separat.
Calea de zece ani către cetățenia italiană cere răbdare, dar este absolut realizabilă pentru cei care și-au construit în Italia o viață stabilă. Cheia succesului este să puneți mai întâi în perfectă ordine cei trei piloni ai cererii: o residenza neîntreruptă, un venit stabil pe trei ani și certificatul B1. Când toate cele trei elemente sunt impecabile, iar dosarul este alcătuit fără vicii formale, șansele unei decizii favorabile sunt foarte mari.
Матеріал має інформаційний характер і не замінює юридичну консультацію.