Când se poate depune cererea: termenele prin căsătorie
Obținerea cetățeniei prin căsătoria cu un cetățean italian (cittadinanza per matrimonio) este reglementată de legea nr. 91 din 1992. Este o procedură de sine stătătoare, diferită de naturalizarea de zece ani: termenul nu se calculează de la începutul șederii, ci de la data încheierii căsătoriei. De aceea, pentru multe cupluri această cale este vizibil mai rapidă.
Regula esențială privind termenele este următoarea. Dreptul de a depune cererea apare:
- după 2 ani de la încheierea căsătoriei — dacă soții locuiesc legal în Italia (ambii înregistrați la reședință, residenza anagrafica);
- după 3 ani de la încheierea căsătoriei — dacă soții locuiesc în străinătate, în afara teritoriului Italiei.
Dacă există copii născuți sau adoptați în cadrul acestei căsătorii, aceste termene se reduc la jumătate: un cuplu care locuiește în Italia și are un copil comun poate depune cererea deja după 1 an de la nuntă, iar un cuplu din străinătate cu copil — după 1,5 ani. Aceasta este una dintre cele mai importante facilități ale procedurii, adesea uitată.
Nu confundați cele două termene: primul este termenul după care apare dreptul de a depune cererea; al doilea este termenul de examinare a cererii de către stat, despre care vom vorbi mai jos.
O altă cerință fundamentală: căsătoria și convieţuirea trebuie să se mențină până la emiterea decretului. Dacă până la această dată soții divorțează sau intervine separarea de drept prin hotărâre judecătorească (separazione legale), cererea va fi respinsă, chiar dacă la momentul depunerii toate condițiile erau îndeplinite.
Sfatul avocatului. Înainte de a calcula „cei doi ani”, verificați data de la care autoritatea italiană recunoaște căsătoria dumneavoastră. Dacă nunta a avut loc în străinătate (de exemplu, în Ucraina), căsătoria trebuie transcrisă — înregistrată în registrul italian prin consulat sau comună. Termenul se calculează de la recunoașterea oficială a căsătoriei în Italia, iar această diferență ajunge uneori la câteva luni.
Convieţuirea și căsătoria valabilă
Convieţuirea (convivenza) este miezul procedurii. Cetățenia nu se acordă pentru o ștampilă formală, ci pentru o uniune familială reală, așa că statul verifică dacă soții locuiesc într-adevăr împreună și gestionează o gospodărie comună.
Ce înseamnă „a locui legal în Italia”
Pentru termenul de doi ani nu este suficient ca unul dintre soți să aibă cetățenie italiană. Este necesar ca ambii să fie înregistrați la aceeași adresă în registrul de evidență a populației al comunei (anagrafe). Residenza anagrafica comună este prima și cea mai simplă dovadă că locuiți împreună, iar înregistrarea la adrese diferite ridică imediat întrebări din partea prefecturii cu privire la realitatea uniunii.
Soțul sau soția străină (care nu este cetățean italian sau al UE) are nevoie, pentru înregistrarea la residenza, de un permis de ședere valabil — cel mai adesea permesso di soggiorno per motivi familiari, eliberat pe baza căsătoriei cu un cetățean italian. Așadar, statutul de migrație trebuie clarificat încă înainte de depunerea cererii.
Valabilitatea căsătoriei până la decret
Legea impune expres ca, la momentul luării deciziei:
- căsătoria să rămână valabilă — să nu fie desfăcută sau anulată;
- să nu existe separare de drept prin hotărâre judecătorească (separazione legale);
- soții să nu fi încetat de fapt viața în comun.
Așadar, procedura este vulnerabilă la schimbările familiale pe tot parcursul examinării. Decesul unuia dintre soți, divorțul sau separarea de drept survenite în perioada de așteptare a decretului duc la refuz. Separarea de fapt devine, de asemenea, motiv de refuz, dacă este descoperită.
Sfatul avocatului. Dacă în cuplu există o criză, dar există și dorința de a păstra căsătoria, nu vă grăbiți cu formalizarea juridică a separazione înainte de obținerea decretului — chiar și o separare judiciară „temporară” închide calea spre cetățenie. Orice pas juridic-familial în timpul examinării este bine să fie discutat în prealabil cu un avocat.
Certificatul de limbă italiană B1
Odată cu reforma din 2018, cunoașterea limbii italiene la nivelul B1 conform scalei CEFR a devenit o condiție obligatorie pentru cetățenie, atât prin naturalizare, cât și prin căsătorie. Fără un certificat valabil, cererea nu este acceptată spre examinare pe fond — este o cerință verificată chiar de la început.
Ce certificat este acceptat
Dovada nivelului B1 este un certificat eliberat de unul dintre cele patru organisme acreditate, recunoscute de Ministerul Afacerilor Externe și de Ministerul Educației din Italia:
- CILS — Università per Stranieri di Siena;
- CELI — Università per Stranieri di Perugia;
- PLIDA — Società Dante Alighieri;
- Cert.it — Università Roma Tre.
Se acceptă nivelul B1 sau superior (B2, C1, C2). O diplomă de curs de limbă sau un certificat online neacreditat nu este valabil — este necesar exact certificatul oficial al uneia dintre instituțiile enumerate.
Cine este scutit de examen
Sunt scutite de examen persoanele care dețin permis de ședere pentru rezidenți pe termen lung UE (permesso di soggiorno UE per soggiornanti di lungo periodo) sau care au semnat un acord de integrare (accordo di integrazione), deoarece și-au demonstrat deja cunoștințele lingvistice, precum și posesorii unei diplome italiene. Totuși, aceste motive de scutire trebuie verificate individual: cel mai sigur este să aveți totuși un certificat B1 valabil.
Sfatul avocatului. Susțineți examenul B1 din timp, încă înainte de a strânge restul actelor. Sesiunile la centrele acreditate nu au loc lunar, iar rezultatele se așteaptă uneori câteva săptămâni. Tocmai certificatul lingvistic amână cel mai adesea data de depunere planificată, deși această cerință este complet sub controlul dumneavoastră.
Verificarea autenticității căsătoriei
Deoarece căsătoria oferă acces accelerat la cetățenie, statul verifică dacă uniunea nu este fictivă (matrimonio di comodo). Verificarea autenticității căsătoriei este unul dintre elementele centrale ale procedurii, și tocmai aici „se împiedică” o parte dintre cereri.
Ce anume se verifică
Autoritățile evaluează ansamblul circumstanțelor unei uniuni familiale reale:
- adresa comună și durata convieţuirii;
- traiul comun — chirie sau proprietate asupra locuinței, facturi de utilități pe numele ambilor;
- finanțele comune — cont comun, cheltuieli comune, sprijin reciproc;
- existența copiilor comuni;
- istoria relației, călătorii comune, fotografii, corespondență;
- cunoașterea reciprocă — fapte de bază despre partener, familia acestuia, locul de muncă.
Cum se desfășoară verificarea în practică
Verificarea poate lua forme diferite: adesea este vorba de analiza actelor și solicitarea unor dovezi suplimentare ale vieții comune. Dacă apar dubii, este posibilă o vizită la adresa de reședință (cel mai adesea a carabinierilor sau a poliției) pentru a stabili traiul real în comun, iar uneori — interviuri separate cu fiecare dintre soți, pentru a compara răspunsurile.
Pot atrage atenția autorităților o diferență mare de vârstă în absența altor semne ale uniunii, lipsa unei limbi comune de comunicare, înregistrarea la adrese diferite, un interval foarte scurt între cunoștință și nuntă. Niciun factor în sine nu reprezintă o condamnare, dar combinarea lor crește riscul unei verificări.
Sfatul avocatului. Pregătiți din timp un „dosar al vieții reale”: contractul de închiriere sau actele locuinței cu ambele nume, facturile de utilități, extrasele contului comun, fotografii de la evenimente comune, bilete de avion de la călătoriile împreună. Când prefectura va cere dovezi, veți avea deja totul la îndemână, iar dosarul nu se va bloca.
Rolul prefetturii și al questurii
În procedură sunt implicate mai multe instituții statale, iar confuzia privind rolurile lor este o cauză frecventă de greșeli ale solicitanților.
Ministero dell'Interno și portalul online
Cererea se depune online prin portalul Ministerului de Interne (Ministero dell'Interno). Anume acest minister ia decizia finală și eliberează decretul. Depunerea pe hârtie prin prefectură nu este prevăzută pentru această categorie — procesul este digital de la început.
Prefettura: examinarea și formarea dosarului
Prefettura (prefectura) este organul teritorial al Ministerului de Interne de la locul dumneavoastră de reședință. Anume ea:
- primește și verifică integralitatea dosarului dumneavoastră;
- vă convoacă pentru verificarea originalelor actelor;
- inițiază verificările privind autenticitatea căsătoriei și colectează concluziile altor instituții;
- formulează o concluzie motivată și transmite dosarul ministerului.
Practic, prefectura este principalul organism operativ la nivel local, iar solicitările ei trebuie îndeplinite prompt.
Questura: verificările de securitate
Questura (chestura de poliție) este structura locală de poliție. În procedura de cetățenie, ea răspunde de verificările de securitate și de bună reputație: cazier, dosare penale, date din domeniul migrației. Adesea tot prin questura trec și verificările traiului real în comun. O concluzie negativă a questurii poate constitui motiv de refuz chiar și în cazul unui dosar formal complet.
Pachetul complet de acte
Lista exactă trebuie verificată cu cerințele actuale ale prefecturii concrete, întrucât detaliile diferă. Totuși, pachetul de bază pentru cererea „prin căsătorie” este stabil.
Actele personale ale solicitantului
- pașaport valabil (copie a tuturor paginilor completate);
- permis de ședere valabil — permesso di soggiorno;
- codice fiscale (codul fiscal);
- certificat de reședință — certificato di residenza, adesea istoric, care arată convieţuirea soților.
Actele privind căsătoria și familia
- certificatul de căsătorie — pentru căsătoriile încheiate în străinătate, în forma transcrisă (înregistrată în registrul italian);
- certificatele de naștere ale copiilor comuni (dacă există — anume ele oferă reducerea la jumătate a termenului);
- documentul care confirmă cetățenia italiană a soțului sau soției.
Actele din țara de origine
- certificatul de naștere al solicitantului cu apostilă și traducere legalizată în italiană;
- cazierul judiciar (certificato penale) din țara de origine și din țările în care a locuit o perioadă îndelungată — de asemenea cu apostilă și traducere.
Limba, taxa și datele de plată
- certificatul de limbă italiană nivel B1 de la un organism acreditat;
- chitanța de plată a taxei de stat de 250 de euro;
- timbrul marca da bollo (taxă de timbru) — 16 euro;
- o adresă de e-mail valabilă și identitatea digitală SPID pentru autentificarea pe portal.
Actele din străinătate necesită legalizare sau apostilă și traducere legalizată în italiană — aceasta este adesea etapa cea mai lungă. Strângerea certificatelor din Ucraina merită începută din timp: cazierul judiciar și un nou certificat de naștere se pot elibera în câteva săptămâni.
Cum se depune cererea și cât se așteaptă
Procedura este complet digitală și, formal, poate fi parcursă și de unul singur. Dar din cauza barierei lingvistice, a legalizării actelor și a riscului verificărilor, multe cupluri apelează la asistență juridică. Iată drumul pas cu pas.
Secvența pas cu pas
- Pasul 1. Verificați dreptul de a depune cererea: dacă au trecut 2 ani (în Italia) sau 3 (în străinătate) de la recunoașterea căsătoriei, ținând cont de reducerea la jumătate în cazul existenței copiilor.
- Pasul 2. Susțineți examenul și obțineți certificatul B1.
- Pasul 3. Strângeți actele din țara de origine cu apostilă și traducere legalizată.
- Pasul 4. Înregistrați-vă pe portalul Ministero dell'Interno prin SPID, completați cererea, încărcați scanările și achitați taxa de 250 de euro.
- Pasul 5. Așteptați convocarea la prefettura pentru verificarea originalelor și, la nevoie, furnizați dovezi suplimentare ale vieții comune.
- Pasul 6. Treceți prin verificări — documentare, de securitate și, eventual, a traiului real în comun.
- Pasul 7. Primiți decretul și depuneți jurământul (giuramento) la comună.
Jurământul — pasul final
Chiar și un decret pozitiv nu vă face încă cetățean. Etapa finală este jurământul de fidelitate față de Republică (giuramento di fedeltà) la comună. Cetățenia intră în vigoare în ziua următoare jurământului, iar acesta trebuie depus în termen de șase luni de la notificare, altfel decretul își pierde valabilitatea.
Cât durează examinarea
Termenul maxim de examinare este stabilit prin lege și, în practică, este de obicei de aproximativ până la doi ani de la depunere, deși termenele reale depind de volumul de lucru al prefecturii și de integralitatea dosarului. Întârzierile sunt cauzate cel mai adesea de un dosar incomplet, greșeli de traducere sau solicitări de dovezi suplimentare. Cu cât dosarul este mai bine pregătit, cu atât examinarea este mai rapidă.
Motivele de refuz (diniego)
Refuzul se formalizează drept diniego — o decizie motivată de respingere a cererii. Cunoașterea motivelor tipice ajută la evitarea lor încă din etapa de pregătire. Iată cele mai frecvente temeiuri de refuz în procedura „prin căsătorie”.
- Încetarea căsătoriei sau a vieții comune înainte de decret. Divorțul, anularea, separarea de drept sau încetarea de fapt a vieții comune la momentul deciziei — cel mai grav motiv.
- Suspiciunea de căsătorie fictivă. Verificarea nu a confirmat o uniune reală: răspunsuri contradictorii la interviuri, lipsa traiului comun, adrese diferite.
- Lipsa sau nevalabilitatea certificatului B1. Un certificat neacreditat sau absența acestuia blochează examinarea pe fond.
- Probleme de bună reputație. Cazier, dosare penale, date care afectează verificarea de securitate a questurii.
- Dosar incomplet sau întocmit incorect. Lipsa apostilei, traducere nelegalizată, căsătorie netranscrisă, certificate expirate.
- Neconcordanțe în date. Scrierea diferită a numelor în actele din țări diferite, date necorelate.
Important: diniego nu este întotdeauna un punct final. Decizia poate fi contestată în termenul stabilit la tribunalul administrativ (TAR), iar uneori este mai oportun să se remedieze neajunsul și să se depună o nouă cerere. Alegerea strategiei depinde de motivul refuzului.
Sfatul avocatului. Dacă ați primit un diniego, nu depuneți o cerere nouă „la întâmplare”. Citiți mai întâi partea motivată a deciziei — ea indică exact ce anume nu a satisfăcut autoritatea. Adesea problema poate fi remediată și cererea redepusă, iar în cazurile de eroare evidentă a autorității va fi mai eficientă contestarea la TAR în termenul prevăzut.
Întrebări frecvente
Se poate depune cererea de cetățenie prin căsătorie dacă ne-am căsătorit în Ucraina?
Da, dar căsătoria încheiată în străinătate trebuie mai întâi transcrisă — înregistrată în registrul italian prin consulat sau comună. Termenul se calculează de la recunoașterea oficială a căsătoriei în Italia, nu de la data nunții. Fără transcriere, cererea nu este acceptată.
Avem un copil comun. Chiar reduce acest lucru termenul la jumătate?
Da. Dacă există copii născuți sau adoptați în cadrul căsătoriei, termenele se reduc exact la jumătate: în loc de 2 ani în Italia — 1 an, în loc de 3 în străinătate — 1,5 ani. Certificatul de naștere al copilului trebuie adăugat obligatoriu la dosar.
Ce se întâmplă dacă divorțăm în timpul examinării cererii?
Dacă până la emiterea decretului căsătoria este desfăcută, anulată sau intervine separarea de drept (separazione legale), cetățenia va fi refuzată: legea impune ca respectiva căsătorie și viața comună să se mențină până la momentul deciziei. De aceea, orice pas juridic-familial în timpul examinării este bine să fie discutat cu un avocat.
Este obligatoriu nivelul B1 dacă deja vorbesc bine italiana?
Da, este necesar exact certificatul oficial B1 de la un organism acreditat (CILS, CELI, PLIDA sau Cert.it) — cunoașterea efectivă a limbii fără document nu este luată în considerare. Excepție fac anumite categorii care și-au demonstrat deja cunoștințele lingvistice pentru alte permise.
Se poate lucra și locui simultan în Italia cu permisul de ședere familial în perioada de așteptare?
Da. Permesso di soggiorno per motivi familiari conferă dreptul de a lucra în Italia, iar așteptarea deciziei nu limitează acest lucru. Important este să mențineți valabilitatea permisului și înregistrarea neîntreruptă a reședinței, întrucât acestea sunt verificate până la decret.
Procedura „prin căsătorie” este o cale mai rapidă spre pașaportul italian decât naturalizarea de zece ani, întrucât familia este recunoscută drept temei suficient de apartenență la țară. Dar tocmai din cauza atractivității ei, procedura este însoțită de verificări sporite. Succesul depinde nu de noroc, ci de o pregătire riguroasă: certificatul B1 obținut la timp, căsătoria transcrisă corect, un „dosar al vieții reale” coerent și respectarea termenelor jurământului.
Матеріал має інформаційний характер і не замінює юридичну консультацію.